marți, 3 iulie 2012
Uneori istoria se mai repeta
Cronicarul Constantin Negrutzi ne pomeneste in scrierele sale despre un anume Alexandru Lapusneanu, care a domnit in Tara Moldovei intre anii 1564-1569. Dupa infrangerea sa in doua randuri de catre Despotul Iacob Eraclid, a fugit la Constantinopol, a luat de acolo osti turcesti, pentru al izgoni de la domnie pe Stefan Tomsa,cel care i-a luat scaunul domnesc, datorita unor boieri care l-au tradat. Lapusneanu mergea alaturi de supusul sau vornicul Bogdan,amandoi calari pe armasari turcesti si inarmati din cap pana in picioare. Ce socoti Bogdane? il intreaba Lapusneanu.- Sa nu te indoiesti Maria-Ta, raspunse curtezanul, tara geme sub asuprirea Tomsei.Boierii cum vor vedea ca vii cu putere, indata il vor alunga pe asupritorul Tomsa. Doamne, zise un aprod, se apropie niste boieri si cer voie sa se infatiseze la Maria-Ta. Sa vina, spuse Lapusneanu. Intra in cortul sau 4 boieri, printre care si vornicul Motoc. - Bine-ati venit, spuse Lapusneanu - Sa fii Maria -Ta sanatos, raspunse boierii.-Am auzit de bantuirele tarii si am venit sa o mantui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie.- Sa nu banuiesti Maria-Ta, zise Motoc, tara este linistita si poate Maria-Ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tantar armasar.-Obstea ne-a trimis pre noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici nu te iubeste si sa te intorci inapoi.- Daca voi nu ma vreti eu va vreau, a raspuns Lapusneanu, a carui ochi scantiera ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Cunoastem destul de bine numeroasele victime pe care acest domnitor avid de putere si razbunator le-a lasat in urma sa, dupa ce s-a instalat la putere, fara vointa poporului. Spre surprinderea noastra, aceste naravuri au mai ramas si in zilele noastre, chiar daca au trecut sute de ani. Si in prezent mai avem inca politicieni care gandesc la fel ca in perioada medievala avizi dupa putere, si insetati cu puterea de razbunare. Sa fie oare un blestem Dumnezeiesc de nu mai scapam de aceasta racila care dezbina pe romani? Cu Dumnezeu inainte. Shalom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu