Călătoria s-a sfârșit

Un om care a iubit viața din tot sufletul lui. Ar fi vrut să trăiască veșnic. Muzica îl impresiona până la lacrimi, dar și micile emoții ale vieții de zi cu zi. Ne făcea să visăm și noi. Își punea în fiecare zi întrebările pe care multi dintre noi ni le punem in anumite momente ale vieții. Îl fascina universul mare și universul mic, ideea că suntem precum niște microbi, în comparație cu imensitatea universului și timpului, și în voia destinului.

Ne povestea aceleași amintiri din copilărie și tinerețe, dar de fiecare data altfel. Era ca și cum le spunea prima oara. Unele erau comice, altele dramatice, dar de fiecare dată intram în atmosferă. Mama ii spunea mereu: "Hai, nu mai povesti atât, că n-o sa termini niciodată. Spune o data ce s-a întâmplat". Recita cu umor Mișu St. Popescu, la fel, de peste 50 de ani. Muzica mare ii străpungea inima. 

Noi te așteptăm, tata. Și când o să vedem că nu mai vii, vei rămâne doar în sufletul nostru. Și suntem recunoscători că te-am avut până acum.