Momente zbuciumate din istoria romanilor

Nu a fost deloc usor ca cele doua principate romane sa poata supravietui, desi acestea erau inconjurate de cele trei mari imperii blestemate, care pe unde treceau numai prapad faceau. Secole intregi, imperiile otoman, tarist si habsburgic nu ne-au adus decat jaf si suferinte. Prin mari jertfe si sacrificii am rezistat tuturor furtunilor vremii, ne-am pastrat limba si credinta si nu am acceptat o clipa sa devenim "pasalac turcesc", asa cum o serie de popoare vecine noua au ajuns. Dintre conducatorii nostri martiri care nu au ezitat sa se sacrifice, a fost si Domnitorul Constantin Brancoveanu. El a avut o domnie indelungata (29 octombrie 1688 - 15 august 1714). Constantin Brancoveanu s-a nascut in anul 1654, in satul Brancoveni - Romanati, fiind nepotul voievodului Serban Cantacuzino. A ramas orfan de mic copil, tatal sau a fost ucis in februarie 1655, in timpul rascoalei seimenilor si dorobantilor, ridicati impotriva domnitorului. Constantin Brancoveanu a fost crescut de mama sa, de bunica dupa tata, Pauna Greceanu, si de unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, primind o educatie aleasa. Copilaria a petrecut-o in casele parintesti din Bucuresti. Dupa moartea celor doi frati ai sai mai mari, toata mostenirea parinteasca ramane tanarului Brancoveanu. In anul 1678, unchiul sau, Serban Cantacuzino ajunge domnitor, iar Constantin Brancoveanu este inaintat vel-logofat (cea mai inalta treapta a ierarhiei boieresti). A primit apoi ungerea ca domnitor pentru alesele sale calitati intelectuale si morale. In aceasta calitate de domnitor el a reusit, cu tact si intelepciune, sa pastreze o vreme un climat de liniste si prosperitate. Averea sa imensa, fiind mult ravnita de turci, dar si intrigile cu Cantacuzinii, i-au grabit sfarsitul. In anul 1714, in apropierea Pastelui, a fost dus de catre turci, cu intreaga familie, la Constantinopol unde a fost depus la Inchisoarea celor 7 turnuri, fiind torturat pentru a marturisi unde si-a ascuns averile. In cele din urma muftiul a obtinut gratierea, cu conditia sa treaca la religia mahomedana. Batranul voivod a refuzat cu barbatie si curaj, drept pentru care, atat el cat si copiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si a sfetnicului Iordache au fost toti condamnati la moarte prin decapitare. Sotia domnitorului a fost gratiata, conform cutumilor otomane. Decapitarea celor sase persoane a avut loc la data de 15 august 1714, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului. La aceasta data domnitorul implinea varsta de 60 de ani. La acest macabru spectacol a participat sultanul Ahmed al 3-lea si ambasadorii marilor puteri europene. Sotia marelui domnitor, Marica, a stat si ea inchisa la Constantinopol, de unde a fost eliberata, venind in tara in 1716. In anul 1720 ea a adus in tara osemintele sotului sau, unde se afla si astazi la Biserica Sfantul Gheorghe Cel Nou. Dumnezeu sa-l odihneasca in continuare in pace. Shalom