Sa nu uitam niciodata valorile nemuritoare ale culturii noastre romanesti!

Nu putem sa excludem dintre aceste valori ale culturii noastre nationale nici pe poetul Nicolae Labis, cel care a scris acea poezie tulburatoare care se numeste "Moartea caprioarei". Intrucat "La biche", in limba franceza inseamna caprioara, unii oameni de cultura s-au intrebat pe buna dreptate daca atunci cand a scris "Moartea caprioarei" a fost o coincidenta sau o premonitie. Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935 in localitatea Poiana Marului, din judetul Suceava si a decedat la 22 decembrie 1956 in Bucuresti. El a fost fiul invatatorilor Eugen si Ana Profira. In perioada 1947-1951 a urmat liceul din Falticeni "Nicu Gane", iar apoi a urmat Scoala de Literatura si Critica Literara din Bucuresti, unde a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu si Camil Petrescu. Dupa absolvirea acestei scoli a lucrat ca redactor la revista "Contemporanul" si apoi la "Gazeta literara". In noaptea de 9 decembrie 1956, a fost victima unui accident de tramvai. A fost internat la Spitalul de urgenta Floreasca din Bucuresti, iar in 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineata a decedat. O strofa din  "Moartea caprioarei", ne face sa credem ca acest poet a ramas nemuritor:

Seceta a ucis orice boare de vant
Soarele s-a topit si a curs pe pamant
A ramas cerul fierbinte si gol
Ciuturile scot din fantani namol
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri
Ma iau dupa tata la deal printre tarcuri
Si brazii ma zgarie, rai si uscati
Pornim amandoi vanatoarea de capre
Vanatoarea foametei in Muntii Carpati
Setea ma naruie
Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din ciusmea
Tampla apasa pe umar
Pasesc ca pe o alta planeta imensa si grea.

Cu Dumnezeu inainte. Shalom